1.
In orasul cu trei sute de biserici 
(Poezie/Ion Minulescu)
În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna... Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?... Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?... Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă, Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!... - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume? Să ne spună, Pentru cine sună-ntruna clopotele ...
|
2.
In cinstea celei care a plecat
(Poezie/Ion Minulescu)
Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu ştim nici noi!... Ştim doar c-am găzduit-o amândoi Şi-am găzduit-o fiindcă ne-a plăcut. Pesemne Dumnezeu aşa a vrut!... Că şase săptămâni în şir, Din ziua când ne-am întâlnit, O clipă nu ne-am despărţit... Şi le-am trăit la fel tustrei. Sorbind doar din parfumul ei - Parfum de tr...
|
3.
Pe malul Oltului
(Poezie/Ion Minulescu)
Pornind din Lotru spre Cornet, Şoseaua urcă-ncet... încet... Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală - Dar naţională!... Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar în copacii ei... Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă... În timp ce linia ferată Urcă ţipând, Parcă-ar fi beată, Ca şi locomotiva "Malaxa", A unui tren de marfă, Care - Pornit din Piatra-Olt Spre Turnu-Roşu - Când dă...
|
4.
Poveste scurta
(Poezie/Ion Minulescu)
Pe când iubeam - C-am suferit şi eu de-această boală - Iubeam o fată care mă-nşela Exact ca-n poezia mea: Romanţa celei care-nşeală, A cărei eroină era ea!... Dar într-o noapte eroina mea Mă părăsea - de daruri încărcată - Şi, luându-şi martori stelele şi luna, Jura că pleacă pentru totdeauna Şi n-are să mai vină niciodată - Mărturisire, vai... adevărată!... Şi iată cum iubita mea, În noaptea când mă părăsea, N-avea să-mi lase la plecare Decât un pat pe trei picioare Iar în dulapul din sufragerie...
|
5.
Drum crucial
(Poezie/Ion Minulescu)
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, Iar El urca surâzător spre ea!... Şi ne-am oprit la jumătatea scării Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei - Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei! Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu - El cobora solemn din conştiinţa mea, Iar Eu urcam surâzător spre ea!...
|
6.
A XI-a porunca
(Poezie/Ion Minulescu)
Ascultă, priveşte şi taci!... Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci... Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu pune-ţi lacăt la gură Şi-mploră doar sfintele moaşte - Când simţi că păcatul te paşte!... Când simţi că duşmanul te-nvinge, Smulgându-ţi din suflet credinţa, Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa Şi candela minţii nu-ţi stinge - Când simţi c...
|
7.
Cantecul nebunului
(Poezie/Ion Minulescu)
Ei sunt cuminţi... Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu - Poate că cel cuminte-s Eu - Deşi de câte ori le-o spun, Eu pentru Ei... sunt tot nebun... Eu mă urăsc că nu-s ca Ei... Eu îi iubesc că nu-s ca Mine... Ei beau Şi mint fără ruşine - Şi-n ochii prietenilor mei Trec drept nebun... că nu-s ca Ei... Lor nu le place-amanta Mea... Mie nu-mi place-amanta Lor... Ei văd cu ochii tuturor Femeia... Eu n-o pot vedea Decât cu-ai mei - Amanata Mea... Dar cum din Ei toţi numai Eu Nu sunt ca Ei, Am să mă duc De voia mea la balamuc - Şi fiindcă nu-mi va părea rău, Cumintele voi fi tot Eu!
|
8.
Specific romanesc
(Poezie/Ion Minulescu)
Ce româneşti sunt astăzi căsuţele din Şchei!... Sunt vesele şi albe şi curate - Şi totuşi, altădată, ce triste şi-ncruntate Te-ntâmpinau aceste căsuţe strămoşeşti, Prin care ţărăncuţele minore, De teama slujitorilor domneşti, Îşi ascundeau panglicele lor tricolore, Căci zbirii stăpânirii din cetate, Când năvăleau în Şchei să-şi încaseze birul, Le despuiau de salbe, Inele Şi cercei; Şi le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie, Ca să-nmulţească crucile din cimitirul Bisericuţii Sfântul Niculaie... ...
|
9.
De ce-ai plecat?
(Poezie/Ion Minulescu)
De ce-ai plecat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai, Prin munţii cu păduri de brad, Oricine-ar fi - femeie sau bărbat - Potecile te duc spre Iad, Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?... De ce-ai plecat Cu vântu-n părul tău vâlvoi, Când nici un glas nu te-a chemat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai Potecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai E luna primului păcat - Păcatul care dintr-o glumă Te prinde-n laţ şi te sugrumă Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?... Opreşte-te!... Priveşte-n jurul tău... Şi dac&#...
|
10.
Fapt divers
(Poezie/Ion Minulescu)
Azi-noapte... Femeia care mă iubea - O mică poemă-n proză din opera mea - Mi-a-ncuiat odaia unde nopţi de-a rândul Amândoi dormisem Şi păcătuisem, După cum ne bătea gândul, Nervii Şi literatura, Când cu ochii, Când cu gura, Cînd cu trupul nesătul De orgia bizantină din Stambul Şi de tot ce ne-ntregea În odaia-n care ea, Profitind de faima mea, Mă iubea fără perdea Cu acelaşi "va urma", Îngrădit în ghilimele, Ca să stăm pe veci închişi în ele... Dar azi-noapte gluma unui tipograf Mica mea poemă-n proză Mi-a făcut-o... ...
|
|
