1.
Rondelul coroanelor nepieritoare 
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzisurile mari Ale batranilor stejari: Mi-asterne umbra sub picioare. Ducandu-mi pasii solitari, Pe sub padurea cantatoare, Coroane-n veci nepieritoare Simt īn frunzisurile mari. Aleea e-n apus de soare.- Se urca flacari tot mai tari, Si se rasfrang, schinteietoare, Printre copacii seculari, Coroane-n veci nepieritoare.
|
2.
Rondelul ctitorilor
(Poezie/Alexandru Macedonski)
In zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita O tin cu degete intinse. Naluci din vechiul timp desprinse, Stiu viata lor ca e sfarsita In zugraveala invechita, El, searbad; ea, cu ruje-aprinse. Si nu-si blesteama-a lor ursita... Dar orice candeli cānd vad stinse, Si sfanta slujba parasita, Ei plang cu lacrimi neinvinse In zugraveala invechita.
|
3.
Rondelul ajungerii la cer
(Poezie/Alexandru Macedonski)
In cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... Te-arunca-n el un cantec-nalt, In care-al vietei plans ineci. Spargand fluidicul sau smalt, Ca o sageata de-aur treci.- In cer s-ajunge dintr-un salt, Sau nu s-ajunge-n veci de veci. I se mai da-n sfarsit asalt Sub jar de patimi cānd te pleci, In al tau suflet cānd n-ai alt Decāt fiorii dulci si reci...- In cer s-ajunge dintr-un salt.
|
4.
Rondelul orelor
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Pe rand orice ore ranesc, Iar ultima vecinic omoara...- Tot sufletul mi-este o vioara Ce plange duios ca traiesc. Si nici nu mai cerc să zambesc Cānd viata s-arata usoara.- Pe rand orice ore ranesc, Iar ultima vecinic omoara. Oricata cereasca comoara Ar fi intr-un lut omenesc, Zvarlit de pe clipa ce zboara Recade īn iadul obstesc;- Pe rand orice ore ranesc.
|
5.
Rondelul orasului de altadata
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Era orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati īn soare, O verde oaza fermecata Cu repezi ape cantatoare Pe-oricare strazi cantau izvoare, Si sarutat de flori ce-mbata, Traia orasul de-altadata Sub plopi de-argint, muiati īn soare. Prostimea chiar era bogata. Prin curti aveau, mai toti, cuptoare. In beciuri se teseau covoare. S-o viata-n veci imbelsugata Traia orasul de-altadata.
|
6.
Rondelul domnitei
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Iesind din balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin, Vapaie, vezi plutind domnita Mai argintata ca un crin. Sub luna-i tremura cosita, In suflet poarta ca un chin, Plutind pe balta Craiovita, Unde-a fost crai Craiovisin. Isi duse viata-ntr-un suspin, Nedandu-si nimanui gurita, Dar a rămas mironosita Din veacul cel de tot crestin, Plutind pe balta Craiovita.
|
7.
Rondelul oglindei
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Din al oglindei luciu rece De apa-adanca, - se desface O liniste de dulce pace, Ce-ntregul suflet mi-l petrece. Obida vrand să mă inece, Zadarnic firea si-o preface. Din al oglindei luciu rece. Uitarea numai se desface. Chiar dorul vietii-n mine tace- Izvor ce gata e să sece; Si pe-al meu chip, ce-n umbra zace, Un fel de vis de opium trece Din al oglindei luciu rece.
|
8.
Rondelul trecutului
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Iata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Re'nviaza mama, īmi zambeste tata... Vreme cata curs-a parca n-a trecut. Jar si valvorare soarele urcat-a. Arde grau-n flacari, pan'labrau crescut. Iata Pometestii, iata Adancata, Scurtul pod de barne este retrecut. Iarba pe tot sesul de cosit e gata. Apele-si desira graiul ne'ntrecut. Pentru viata de-astazimi-a sosit rasplata: Copilandrul vesel din nou m-am făcut...- Iata Pometestii, iata Adancata.
|
9.
Rondelul privighetoarei
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Privighetoarea-nvietoare A-ntrematorilor fiori, Desteapta prin caisii-n floare Ale zefirilor viori. E ca-ntr-o alta sarbatoare Printre-ale pomilor ninsori Privighetoarea-nvietoare. A-ntrematorilor fiori. Si printre tihna lucitoare Ce-si varsa luna din comori, De viata e redatatoare Pentru-orice searbezi muritori, Privighetoarea-nvietoare.
|
10.
Rondelul cupei de Murano
(Poezie/Alexandru Macedonski)
Nu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce-o sustin. E datatoare de extaze, Cu ea-n onoarea ta inchin. In schinteierea-i de topaze Coprinde-al nemuririi vin.- Nu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce-o sustin. E arta pura, fără fraze, E cerul tot de soare plin. Talaze largi, dupa talaze, E sufletescu-avant deplin, Nu e de aur: e de raze.
|
|
Poezie 
