1.
Batrani si tineri 
(Poezie/Ana Blandiana)
Bătrâni şi tineri, Toţi stângaci, Nu încă unii Iar ceilalţi nu mai, Şi-n sâmburul din care mă desfaci, Un biet adult se înmulţeşte. Vai, Ce jalnic fragmentaţi Şi fără miez, Timpi depărtaţi egal de mine! O, Doamne spune-mi unde să m-aşez Când toate vârstele îmi sunt străine Şi în zadar Copilul care sunt Caută speriat un timp cărunt Sau chiar, Mergând cu visul mai departe, O cât mai luminoasă moarte... Dar nu găseşte disperat decât O nemurire-n care i-e urât.
|
2.
Definitie
(Poezie/Ana Blandiana)
Prea frumos Pentru a nu fi cucerit, Prea tânăr Pentru a nu fi stăpânit, Prea bogat Pentru a-şi aparţine; Prea înţelept Pentru a lupta, Prea curajos Pentru a nu fi rănit Prea sceptic Pentru a nu fi înfrânt; Prea înfrânt Pentru a nu fi liber, Prea liber Pentru a nu fi umilit, Prea umilit Pentru a muri.
|
3.
Corabia cu poeti
(Poezie/Ana Blandiana)
Poeţii cred că e o corabie Şi se îmbarcă. Lăsaţi-mă să mă urc pe corabia cu poeţi Înaintând pe valurile timpului Fără să-şi clatine catargul Şi fără să aibă nevoie ca să mişte din loc (Pentru că timpul se mişcă În jurul ei tot mai repede). Poeţii aşteaptă, şi refuză să doarmă, Refuză să moară, Ca să nu piardă clipa din urmă Când corabia se va desprinde de ţărm - Dar ce e nemurirea dacă nu Chiar această corabie de piatră, Aşteptând cu încăpăţânar
|
4.
In vizita
(Poezie/Ana Blandiana)
Bătrâni venind cu duioşie la cimitir Ca într-o vizită protocolară În lumea cealaltă, Obosiţi la gândul că mai trebuie Să se întoarcă acasă, Că nu pot rămâne Definitiv.
|
5.
Doua cruci
(Poezie/Ana Blandiana)
Tu ai fost crucea mea Înaltă, subţire, În stare să mă răstignească Grindă pe grindă. Eu am fost crucea ta Copilărească, Răsfrântă-n oglindă. Aceeaşi mişcare Pentru îmbrăţişare Şi răstignire, Pentru mire Şi pentru mireasă. Lasă Vremea să curgă de două ori, Dinspre seară, şi dinspre zori, Pentru unul, şi pentru altul, Să ne asemene, Şi să ne-acopere sumbră Cu flori - Printre care să privim spre înaltul Desenat cu două cruci gemene: Una de umbră.
|
6.
Ruga
(Poezie/Ana Blandiana)
Ajută-mă să plâng şi să mă rog, Să îmi privesc destinul inorog Cu steaua-n frunte răsucită corn Spre care-n vis mulţimile se-ntorn; Ajută-mă să plâng şi să îndur Dispreţul laudei ce creşte-n jur În ochii lacomi, fără de noroc; Ajută-mă să plâng şi să mă rog, Ajută-mă să blestem şi să plâng Lumea supusă ochiului meu stâng, Ajută-mă să plâng şi să accept Lumea ascunsă ochiului meu drept; Ajută-mă să plâng şi să suport Catapeteasma ochiului tău mort &#...
|
7.
Suficienta mie
(Poezie/Ana Blandiana)
Suficientă mie nu mi-am fost niciodată, Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt, Ca de un arc încordat, o săgeată, Ca de propria sa etimologie, un cuvânt. Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ, Ce sens visat de demult devenit speranţă uitată Mă străbate sărind peste rând Şi făcându-şi din mine dovadă Şi verigă a unui mister amânat Ca să continue diferit însă viu, Plătind cu dobândă acelaşi păcat Pe care ţi-l las moştenire târziu, Ca să-l înţelegi şi să-l porţi
|
8.
Nord
(Poezie/Ana Blandiana)
Puterea soarelui Refuzând echilibrul cu noaptea, Lumină neliniştitoare Aşa cum binele pur este ameninţător, Dovadă că omenirea Şi-a condamnat la moarte Nu atât criminalii, Cât sfinţii.
|
9.
Balada
(Poezie/Ana Blandiana)
N-am altă Ană, Mă zidesc pe mine, Dar cine-mi poate spune că-i destul, Când zidul nu se surpă de la sine, Ci-mpins de-o toană De buldozer somnambul Înaintând de-a valma prin coşmar. Şi iar zidesc Cum aş zidi un val, A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar, O mănăstire pururea lichidă Sortită să se năruie la mal; Şi iar zidesc, O, var Şi cărămidă Şi, fără de prihană, O făptură Ca armătură Visului infam: N-am altă Ană Şi pe mine chiar Din ce în ce mai rar Mă am.
|
10.
Termometru
(Poezie/Ana Blandiana)
"Principalul e să nu ne pierdem minţile", Auzeam mereu Şi-mi imaginam minţile Ca pe nişte bobiţe de mercur Neastâmpărate, greu de stăpânit Şi gata mereu să se piardă, Pe care mi-ar fi plăcut Să le strâng la un loc Într-o singură bulă strălucitoare, Aşa cum făcusem o dată Când se spărsese termometrul, Culegând în palmă Sângele lui argintiu. Adormisem atunci - ţin minte - Disperată de somn, Strângând pumnul cu încăpăţânare Peste sâmburul viu, În timp ce auzeam Vorbele îngrijorate ale celor mai mar
|
|
Poezie 
